“Chiar și cancerul cedează în fața fericirii” – Zinaida Scripnic, femeia care a reușit să învingă cancerul mamar

Cancerul mamar – un astfel de diagnostic împarte întotdeauna viața în înainte și după. Toate resursele emoționale ale pacientului și ale familiei sale sunt folosite pentru temeri și frică. Dar anume în acest moment este necesar să schimbi vectorul “Pentru ce?” în vectorul “Ce se poate face?”. Anume așa a făcut și doamna Zinaida Scripnic – o femeie puternică care a reușit să învingă cancerul mamar.

Vă vedem astăzi o femeie împlinită, care se bucură pe deplin de viață, însă cunoaștem că în urmă cu câțiva ani ați primit o veste care va schimbat radical viața. Vă rugăm să ne împărtășiți sentimentele prin care ați trecut în acele clipe grele în care ați aflat că aveți cancer mamar?

Eu m-am întors după prima operație în salon cu sânul la loc și eram încrezută că nu am cancer dacă nu mi-a fost înlăturat sânul la prima operație. Apoi am fost externată peste 2 zile. Venind acasă m-am rugat la Dumnezeu ca să nu am cancer, ca după 2 săptămâni în data de 24 ianuarie să aflu că totuși am cancer ductal – o formă de cancer malignă, care este foarte agresivă și iarăși am fost nevoită să merg pe holurile Institutului Oncologic la diferiți medici. Inițial în data de 25 ianuarie, când m-am prezentat la șeful secției mamologie unde eu am fost operată prima dată, dumnealui m-a trimis în policlinică ca să fac chimie. Eu m-am apropiat de doamna chimistă și o imploram ca să nu îmi facă chimie, ca să îmi facă operație radicală. Nu vroiam să fac categoric chimie. Doamna chimistă mi-a zis că mă înscrie la consiliu și dacă consiliul o să decidă că facem chimie atunci vom fi nevoiți să facem, iar dacă vor decide că nu atunci nu vom face. După aceea chimistul mi-a spus să merg să mă internez pentru operație radicală  și în data de 30 ianuarie am fost luată în sala de operație. După operație toate femeile în delirul cela de anestezie puteau să plângă, eu însă am fost destul de calmă și destul de veselă și bucuroasă că mi s-a făcut operația. Eram bucuroasă că am ieșit din anestezie pentru a doua oară vă imaginați în aceeași lună, dar a doua zi după ce am fost adusă din reanimare, iată atunci s-a început pentru mine calvarul. Eu am început să plâng de durerea aceasta de neștiință când am văzut cât este de urât estetic sânul meu. În loc de sân a rămas un crater uscat, practic sunt scoși toți mușchii și e foarte urât. Dar medicii mi-au fost alături și mi-au spus că important e că analiza ulterioară care o să vină de la chistologie să fie bună să nu am nevoie de chimie sau de radioterapie sau de altă terapie medicamentoasă.

Cum a fost recuperarea după operație? În Republica Moldova avem specialiști buni în acest domeniu?
-Știți, eu m-am convins că la noi în țară sunt specialiști buni. Important este ca ei să fie stimulați. Domnul doctor venea în fiecare zi și mă susținea cu ce putea el moral, îmi spunea diferite bancuri, numai ca să mă înveselească un pic. Analiza a venit după o lună de zile, eu am stat o lună în spital , din data de 30 ianuarie până la 1 martie. Am ieșit din spital la 1 martie și domnul doctor într-o zi mă cheamă la dumnealui și zice:” – Nu știu dacă o să ai nevoie de chimie, trebuie să o faci pentru că ești tânără și chiar dacă o să te simți rău o să vii și o să îți ofer un pat ca să te culci și să te odihnești după chimie”.

Care a fost cel mai greu moment pe care l-ați înfruntat în lupta cu cancerul ?
-Atunci îmi apăreau în cap diferite întrebări: De ce eu, când eu am un copil de crescut? Și mai am atâtea vise și atâtea scopuri pe care mi le pusesem. Eu sunt foarte responsabilă  și trebuia să reușesc peste tot să fac și aici într-o clipă ți se întoarce viața pe dos. Cred că, cum am mai spus, nu vreau nici dușmanii mei să treacă prin așa ceva, dacă ei sunt, cred că eu nici nu am dușmani. Dacă sunt nici ei să nu treacă prin ceea ce am trecut eu. Pur și simplu stând în salon cu atâtea femei bolnave, dar secția de oncologie în perioada respectivă era plină, atâta tristețe am văzut că ieșind din spital și venind acasă peste mâna a dat așa o depresie că practic nu vroiam să ies din casă, să nu mă vadă cineva, să nu mă lovească din întâmplare pe partea care mă doare. Aveam atâtea temeri, până când soțul a insistat să ies din casă, fiindcă eu m-am aflat jumătate de an în concediu medical. În perioada aceasta eu mergeam la Institutul Oncologic la secția de reabilitare, este o secție foarte bună. Vreo doi trei ani în urmă vroiau să o închidă și reabilitarea să fie prin policlinicile de sector, am insistat, am scris un demers doamnei directoare pentru ca să lase secția aceasta în care se adună atâtea femei care au trecut ca mine prin greutăți. Și o dată în jumătate de an eu am necesitatea să merg acolo pentru reabilitare. Mi se face masaj la mână,deoarece vă imaginați că ganglioni limfatici mâna nu prea are,deoarece au fost scoși în timpul operației pentru ca să nu rămână celule cancerigene și eu simt când mâna se îngrelează. Iată ea acuma deja este grea, eu trebuie să merg la reabilitare. Cel puțin la centrul de reabilitare noi facem toate procedurile acestea gratuit , bine că există această reabilitare pentru femei. De la 1 martie și toată perioada cât am fost în concediu medical eu mă duceam în fiecare 2 săptămâni la reabilitare, pentru o oră de vreme, nu mai mult, dar mă duceam pentru că mă simțeam bine în mediul cela unde puteam să comunic cu cineva, să ajut pe cineva cu un sfat. Extraordinar, dar după aceasta s-a trezit în mine un spirit de binefacere puternic și primesc o satisfacție enormă. Mai nou, recent am fost moderator la deschiderea unui brad în sectorul Ciocana, da a fost frig, dar lumea atât e de dorită de a ieși din casă și era aleea plină cu oameni și eu am primit o satisfacție de la această sărbătoare, extraordinară, că am venit cu o doză de fericire acasă. Chiar vorbeam cu mama la telefon și îi spuneam că nu mai rămâne nici o celulă cancerigenă, fiindcă celule au toți oamenii, dar depinde de mulți factori care participă la activarea lor, cum ar fi stresul.

Cât de importantă a fost susținerea din partea familiei? 
–Foarte mult! Foarte mult contează susținerea tuturor. Ca să vă imaginați despre ce vorbesc eu, în data de 11 ianuarie când eu am mers prima dată era după anul nou, salariile încă nu le primisem, dar bani deja s-au cheltuit cu sărbătorile de Revelion și când m-am văzut pe holurile Institutului Oncologic și evident trebuia să am ceva bani. Tatăl meu era bolnav de cancer la prostată în stadiul terminal în acea perioadă, era deja pe patul de moarte, eu am ieșit pe 1 martie din spital, iar el a decedat pe 24 martie. Atunci când a auzit că eu am cancer și am nevoie de intervenție, i-a spus mamei ca să îmi dea bani ca să mă salveze și să pot să îmi cresc copilul. Iar dimineața sora mea a venit cu o sumă de bani la Institutul Oncologic la ora 7, vă imaginați ea era deja la mine la spital ca eu să nu mă stresez că nu am bani, mi-a adus suma care îmi trebuia. Mi-au fost foarte mult alături și cumetrii și prietenii. Îmi amintesc cu mare drag cum cumătrul într-o zi mă întreabă că vrea să vină la mine la spital să mă viziteze și zice:” – Dar ce vrei tu la moment să mănânci sau să bei ?”. Iar eu îi spun: „- Nu am băut demult cafea naturală”.
Mă gândeam că o să o cumpere de la ghișeu de undeva, dar el a venit cu ibricul și cu un pachet de cafea cu păhărele de unică folosință și a făcut la tot salonul cafea naturală. Am primit o satisfacție enormă de la susținerea aceasta și în fiecare zi aveam necesitate să vorbesc cu cineva, eram telefonată vorbeam și cu rude din SUA. Am o cumătră în SUA care îmi alegea peruci în caz că o să rămân cheală după chimie. Mi-a trimis un album întreg și a zis să îmi aleg două, una cu păr mai lung și una cu păr mai scurt. Chiar îmi alesesem. Când s-a constatat că a fost înlăturată tumoarea și nu o să am nevoie de chimie am telefonat-o și i-am spus că se anulează și ea zicea să mi le trimită să le folosesc, la care eu am refuzat ca să nu îmi amintească permanent de boală. Eu vreau să fiu cu părul meu.

Ce sfaturi ați acorda femeilor care acum trec printr-o situație similară?
–Chiar recent am fost contactată de o doamnă care a văzut reportajele mele de la Prime, Doctorii și dumneaei se află în Italia și are niște noduli pe care o dor, la care eu am sfătuit-o să meargă de urgență la medic. Odată ce simți un disconfort mergi imediat la medic. Medicul meu spunea că cancerul nu doare și e adevărat pe mine nu mă durea, dar dacă simți niște noduli, simți un disconfort, hemoglobina e joasă în urma analizelor mergi la medic. În primul rând să meargă fiecare jumătate de an să facă o consultație la medicul de familie, care la fel se face gratuit. Nu este nevoie de bani, trebuie să te duci doar să te înscrii și să faci analiza generală a sângelui și alte analize pentru ca să fii sigură de sănătatea ta. Și odată ce simți un disconfort neapărat trebuie să mergi la medic pentru o consultație, nu neapărat să fie cancer. Cu cât mai repede mergi la doctor cu atât mai mare este șansa  că poți să rămâi în viață și să poți să rămâi aici să fii și sănătos și să trăiești. Eu nu spun că sunt perfect sănătoasă după cancerul mamar, sechele au rămas, mâna nu se ridică, se umflă, nu se dă înapoi, nu are putere și eu o consider ca un copil mic mâna mea. Nu o pun la muncă, o alint, o răsfăț, îi fac masaj pentru ca să o am cel puțin estetic, să fie la locul ei și să fie frumoasă. Când se schimbă timpul doare și doare înăuntru, doare tot omoplatul, doare tot spatele, este un chin enorm pentru astfel de bolnavi. Eu știu că există și alte tipuri de cancer și mai grave, dar acesta tot nu este dintre cele mai ușoare tipuri. Eu mă consolez cu faptul și îi mulțumesc Domnului că m-a lăsat aici și o să rabd totul și pentru tot ce îmi dă Dumnezeu eu îi mulțumesc,  chiar și pentru că mi-a dat cancerul, poate că a vrut să mă îndrepte pe o altă cale. Totul ce se face se face cu voia Domnului și pentru toate îi mulțumesc. Cu bune și cu rele noi o să o trecem. Important este să fim noi sănătoși, să fim aici, să rezolvăm orice întrebare și să fim fericiți în fiecare zi. Fiecare om trebuie să își găsească clipa de fericire, doar un pesimist nu își găsește clipele de fericire, ele sunt foarte mici noi trebuie să le găsim și să le adunăm într-un buchet și să fim fericiți . Și cancerul cedează în fața fericirii. 

Care a fost momentul ce v-a determinat să faceți o reconstrucție a sânului?
–Am făcut aceasta cred că și din motive fizice și din motive estetice. Din motive fizice ar fi că nu este echilibru, eu nu suportam să port proteza. Proteza totdeauna la mine era mai grea ca sânul rămas și ea cădea, se lăsa în jos până la burtă. Dar dacă nu o porți, atunci spatele face dereglări la coloana vertebrală. Proteza trebuie neapărat purtată. Proteza era pentru mine un calvar și umblam fără proteza. Da, se vedea estetic că nu am sân. Ei bine și ? Mie proteza îmi aducea disconfort. Și din punct de vedere estetic evident că acum e cu mult mai bine, îmbraci o haină și se aranjează frumos, chiar și pentru aceasta. Pot să îmbrac și haină decoltată și nu iese proteza la iveală. Sunt foarte recunoscătoare că mi s-a oferit oportunitatea aceasta, mi s-a realizat încă un vis și există bine pe fața pământului , există oameni care îți vor binele. Cât mai mulți în jur să ai din aceștia și viața e frumoasă cu toate aspectele.

Ce credeți că nu se cunoaște despre cancerul de sân și ar trebui să cunoască fiecare femeie? 
–Despre cancerul de sân eu cred că nu se cunoaște faptul că el se tratează, dar trebuie de mers la medic repede. Au fost cazuri în experiența mea, adică am colaborat cu o doamnă care avea cancer de gradul III, a făcut două chimii, abia după două chimii a mers la operație radicală și este vie și sănătoasă. Se cunoaște că de la gradul III până la IV e un sigur pas și acela foarte mic până se duc metastazele și atacă în primul rând plămânii, ficatul și nu mai poți da înapoi,gata. Și dumneaei e vie și sănătoasă și fără metastaze și fără chimie. Doar  niște pastile hormonale primește acum. Apoi eu cred că lumea nu cunoaște că după vârsta de 40 de ani trebuie să mergi la un doctor mamolog pentru consultație, fiindcă apar disfuncțiile de vârstă. Dar sunt și cazuri la o vârstă mai tânără, de exemplu eu când mă aflam în spital am întâlnit o domnișoară de 23 de ani, care la fel avea cancer la sân din cauza disfuncțiilor hormonale. Se spune că cel mai des cancerul se i-a de la stres și apoi disfuncția hormonală, dar disfuncția hormonală vine tot în urma stresului și de fapt toate bolile pe care noi le avem se nasc la noi în creier. Dacă noi punem totul la locul său și facem ordine în capul nostru totul o să fie bine și să dea Dumnezeu ca să se micșoreze numărul de bolnavi de cancer.
Le doresc tuturor să fie sănătoși și să aprecieze oamenii din jurul lor și ei ulterior o să fie apreciați. Ce oferim aceea primim. Trebuie să oferim bine și binele se întoarce înzecit.

Există viață după cancerul mamar? 
–Există, e altfel…e altfel viața femeilor care au trecut prin cancer mamar, dar eu consider că acum e mult mai frumoasă, deoarece o poți aprecia altfel. Dacă înainte de cancer când auzeam de această boală mă uitam superficial la lucruri, acum trecând prin aceasta am realizat atâtea lucruri, am devenit mai bună, am devenit mai receptivă la nevoile altora, am devenit mai sensibilă. Înainte de cancer parcă eram un robot, serviciu-casă-serviciu și ziceam că cu mine nu poate să se întâmple nimic. E frumoasă viața anume după ce treci printr-o greutate de genul cancerului, viața e frumoasă de tot, altfel o apreciezi. Noi altfel o privim, în fiecare zi o primim frumos cu evenimente, dintr-un fleac la mine în cap se petrece așa o chimie frumoasă. Vă spun că după cancer, după ce am ieșit din depresie eu primesc viața ca pe un dar dat de la Dumnezeu. Pe când înainte de asta cred că am primit-o doar din motiv că m-am născut. 

La Medstore vrem să oferim o îngrijire de calitate, accesibilă și simplă. Aducem inovații care nu numai că îi ajută pe oameni să se vindece, dar și să se simtă în armonie cu propriul corp, minte și suflet. Vedeți AICI produsele post mastectomie.