Diagnosticarea și tratarea sindromului de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune cauzată de compresia nervului median în tunelul carpian, un pasaj îngust situat la nivelul încheieturii mâinii. Tunelul carpian este format din oasele carpiene și ligamentul carpian transvers. Compresia nervului median poate duce la simptome precum durere, amorțeală, furnicături și slăbiciune în mâini și degete, în special în degetul mare, arătător, degetul mijlociu și jumătatea degetului inelar.

Sindromul de tunel carpian poate fi cauzat de o varietate de factori. Mișcările repetitive ale mâinii și încheieturii, cum ar fi tastatul, utilizarea mouse-ului, cusutul, pictura sau folosirea uneltelor manuale, pot provoca această afecțiune. Traumele sau leziunile la încheietura mâinii, cum ar fi fracturile sau luxațiile, pot modifica structura tunelului carpian și comprima nervul median.

Condițiile medicale preexistente, precum diabetul, artrita reumatoidă, hipotiroidismul, amiloidoza, sarcoidoza și lupusul, pot, de asemenea, contribui la apariția sindromului. Factorii hormonali, inclusiv sarcina, menopauza și utilizarea contraceptivelor orale, pot provoca retenție de lichide și umflarea țesuturilor din tunelul carpian. Obezitatea crește presiunea asupra nervului median, iar predispoziția genetică poate juca un rol în dezvoltarea afecțiunii, datorită structurii anatomice mai înguste a tunelului carpian la anumite persoane.

Inflamația sau umflarea tendoanelor din tunelul carpian, datorată condițiilor inflamatorii, poate duce la comprimarea nervului median. În plus, utilizarea excesivă a dispozitivelor de mână, precum tastatura și mouse-ul computerului, fără pauze adecvate, poate contribui la dezvoltarea sindromului de tunel carpian.

Simptome
Sindromul de tunel carpian se manifestă printr-o serie de simptome caracteristice care pot varia în intensitate. Inițial, pacienții pot experimenta furnicături, amorțeală și senzația de înțepături în degetele mare, arătător, mijlociu și jumătatea degetului inelar. Aceste simptome sunt adesea mai pronunțate noaptea sau dimineața devreme. Pe măsură ce afecțiunea progresează, poate apărea durere în încheietura mâinii și antebraț, care se poate extinde până la umăr. De asemenea, pacienții pot observa o slăbiciune a mâinii, dificultăți în prinderea obiectelor și o scădere a dexterității manuale. În cazuri severe, atrofia musculaturii de la baza degetului mare poate deveni vizibilă.

Diagnosticare
Diagnosticul sindromului de tunel carpian implică o combinație de evaluare clinică și teste specifice. Medicul va începe cu un istoric medical detaliat, pentru a înțelege simptomele și factorii de risc asociați. Examinarea fizică poate include teste precum manevra Phalen, în care pacientul îndoaie încheietura mâinii pentru a vedea dacă apar simptomele caracteristice, și testul Tinel, în care se percutează ușor nervul median pentru a detecta senzațiile de furnicături.
Pentru confirmarea diagnosticului, se pot utiliza teste electrodiagnostice, cum ar fi electromiografia (EMG) și studiile de conducere nervoasă. Aceste teste măsoară activitatea electrică în mușchi și viteza de conducere a impulsurilor nervoase, evidențiind orice compresie a nervului median. În unele cazuri, imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau ultrasunetele pot fi utilizate pentru a vizualiza structurile interne ale încheieturii și pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor.

Opțiuni de tratament
Tratamentul sindromului de tunel carpian poate varia în funcție de severitatea simptomelor și de cauzele subiacente. Tratamentul conservator este de obicei prima linie de abordare și poate include modificarea activităților pentru a evita sau reduce mișcările repetitive care agravează simptomele, utilizarea unor atele pentru încheietura mâinii pe timp de noapte pentru a menține încheietura în poziție neutră și a reduce presiunea asupra nervului median, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru a reduce inflamația și durerea, și exerciții specifice pentru întărirea mușchilor mâinii și încheieturii și pentru îmbunătățirea mobilității.
Procedurile minim invazive includ injecțiile cu corticosteroizi, care pot reduce inflamația și pot ameliora temporar simptomele, oferind pacientului un răgaz de la durere. În cazurile severe sau când tratamentele conservatoare nu oferă ameliorare, intervențiile chirurgicale, cum ar fi decompresia tunelului carpian, pot fi necesare. Aceasta procedură implică eliberarea presiunii asupra nervului median prin secționarea ligamentului carpian transvers.

Prevenție și recomandări

Prevenirea sindromului de tunel carpian implică adoptarea unor măsuri simple și eficiente. Este recomandat să se mențină o postură corectă a mâinilor și a încheieturilor în timpul activităților repetitive, să se ia pauze frecvente pentru a evita suprasolicitarea mâinilor și încheieturilor și să se facă exerciții regulate de întindere și întărire a mâinilor și încheieturilor. Utilizarea echipamentului ergonomic, cum ar fi tastaturi și mouse-uri speciale, poate ajuta la reducerea stresului asupra mâinilor. Menținerea unei greutăți corporale sănătoase și evitarea fumatului sunt, de asemenea, importante pentru reducerea riscului de dezvoltare a sindromului de tunel carpian. Ajustările stilului de viață și ale obiceiurilor de muncă pot juca un rol esențial în prevenirea acestei afecțiuni.

La MedStore, ne preocupăm de sănătatea dvs. și oferim o varietate de echipamente pentru diverse afecțiuni. Pentru cei care suferă de sindromul de tunel carpian, avem o gamă largă de orteze specializate. Aceste orteze sunt concepute pentru a reduce presiunea asupra nervului median și pentru a ameliora simptomele. Vizitați-ne pentru a afla cum vă putem ajuta să vă îmbunătățiți calitatea vieții.